De cealalta parte a baricadei
16 iunie 2008Uite ca revin (un pic) pe blog.
Vad ca Valentina de la ITEX s-a intristat. Ma bucura tristetea ei, uite ca ma lua cineva in seama. Da’ io n-am plecat din meserie, din resurse umane , abatut si invins. Meseria asta mi-a dat un milion de lucruri bune. Numai ca in ultimii ani obosisem si nu mai aveam chef. Mai degraba am tradat eu meseria decat ea pe mine.
De ce revin? In ultimele sase luni a trebuit sa particip la angajarile de la noua mea firma. Pe scurt am plecat singur la drum in ianuarie si acum suntem deja 8 si vom mai avea doi noi colegi in urmatoarele doua saptamani. Daca e sa fac un bilant, poate il foloseste vreun recruter la ceva, in echipa am un prieten, doi fosti colegi (de mai demult) si 4 actuali colegi care au venit in urma unor procese de recrutare cap -coada. In general cu prietenul nu mai sunt prieten, ca nu mai avem timp sa ne intalnim si in spatiul personal si daca o facem vorbim tot de serviciu, cu fostii colegi parca recompunem organizatia veche in care ne-am cunoscut iar cu cei noi ne cunoastem si ne armonizam. Sa vedem ce poate sa iasa din varza asta, daca mai stiu sa construiesc o echipa coerenta, pusa pe treaba.
Procesele de recrutare la care am participat le-am vazut, de data aceasta, din partea cealalta a baricadei. E drept ca mai fusesem in postura asta, cand eram director de resurse umane si lucram cu agentii, dar parca acum e altceva.
M-am surprins intarziind la intalniri. De fumat nu mai zic, am fumat in toate. Am avut argumente de genul: nu-mi place de el/ea, cand am respins vreo candidatura. N-am avut rabdare sa stabilesc profilul pana la capat cu claritate impreuna cu recruterii. Mi s-a parut ca recruterii lungesc procesul la nesfarsit. Mi s-a parut ca toti candidatii vor salarii imense. Am inceput sa am prejudecati fata de generatii. Sigur ca inca nu am platit inca procesele incheiate, mi se pare o cheltuiala prea mica ca s-o iau in seama.
N-am citit cu atentie toate emailurile primite de la recruteri. Mi s-a parut ca recruterii se baga intr-un milion de detalii si parca uita esentialul.
Nu-i asa ca daca mai voiam si "garantie" eram etalonul de client? 
La revedere
7 ianuarie 2008 In ultimii aproape 2 ani m-am ocupat mai ales de recrutare . Online si offline. La site am renuntat, se ocupa mai departe Val; de compania de recrutare se va ocupa Flori. De site m-am ocupat, probabil ca orice novice, cu entuziasm; din pacate, nu am reusit.Compania de recrutare sunt convins ca va creste, se va dezvolta mai mult decat pana acum, mai repede si probabil mai sanatos.
Sunt doi ani in care nu mi-a iesit mare lucru si e drept ca eu sunt principalul vinovat. Fara entuziasm nu iese niciodata nimic sau, mai degraba, nimic placut. Cifrele au fost in general bune, dar, personal, am fost parca mai fara initiativa, mai fara vlaga, mai fara idei ca niciodata.
Ocupandu-ma de acum de altceva, blogul acesta despre bani, oameni si profesii a devenit istorie. Ma intorc sa lucrez pentru altii si desi nu as fi crezut, in cu totul alt domeniu. Ma fac negustor si imi fac curaj ca toti trebuie sa fim odata in viata negustori. Inchid blogul si-mi pare oarecum rau pentru ca de multe ori am scris cu drag; am fost novice in domeniul asta (al blogurilor), am parut din preistorie, dar, na, am avut si eu blogul meu.
Ii salut pe toti cei care au citit de aici si mai ales pe toti cei care, de aici incolo, vor scrie despre bani, persoane si profesii.
La revedere
7 ianuarie 2008 In ultimii aproape 2 ani m-am ocupat mai ales de recrutare . Online si offline. La site am renuntat, se ocupa mai departe Val; de compania de recrutare se va ocupa Flori. De site m-am ocupat, probabil ca orice novice, cu entuziasm; din pacate, nu am reusit.Compania de recrutare sunt convins ca va creste, se va dezvolta mai mult decat pana acum, mai repede si probabil mai sanatos.
Sunt doi ani in care nu mi-a iesit mare lucru si e drept ca eu sunt principalul vinovat. Fara entuziasm nu iese niciodata nimic sau, mai degraba, nimic placut. Cifrele au fost in general bune, dar, personal, am fost parca mai fara initiativa, mai fara vlaga, mai fara idei ca niciodata.
Ocupandu-ma de acum de altceva, blogul acesta despre bani, oameni si profesii a devenit istorie. Ma intorc sa lucrez pentru altii si desi nu as fi crezut, in cu totul alt domeniu. Ma fac negustor si imi fac curaj ca toti trebuie sa fim odata in viata negustori. Inchid blogul si-mi pare oarecum rau pentru ca de multe ori am scris cu drag; am fost novice in domeniul asta (al blogurilor), am parut din preistorie, dar, na, am avut si eu blogul meu.
Ii salut pe toti cei care au citit de aici si mai ales pe toti cei care, de aici incolo, vor scrie despre bani, persoane si profesii.
Recrutarea, alergatura dupa oameni sau informatii despre oameni?
24 iulie 2007In jurul nostru e plin de consultanti care cauta oameni. Oamenii potriviti la locul potrivit sau la momentul potrivit. Alearga dupa talente (de cele mai multe ori nici nu stiu dupa ce aleraga). Alearga sa prinda din zbor competente utile clientului. Vaneaza oameni. Vaneaza capete. (Iacata ce meserie sportiva mai avem, alergam si vanam intr-una…).
Chiar asa denumit pompos si piaristic serviciul de recrutare e frustrant. Alergi, vanezi, recruter te numesti. Testezi, verifici, cauti, selectezi. Orice ai face tot clientul decide. Si decide nu asupra unei angajari ci asupra parcursului de cariera al consumatorului tau de recrutare, bietul candidat. Clientul poate lua decizii subiective, grabite. Clientul nu are sistem de mentinere , nu face integrare. Clientul poate fi neserios sau schimbator. Toate astea dau sau nu succes amaratului tau proces de recrutare. Deci, serviciul de recrutare e frustrant, n-ai tu decizia, nu poti decat sa fii un consultant al clientului, sa incerci sa-l inveti cum sa faca un parcurs de cariera cat mai bun si cat mai productiv pentru omul tau. De cele mai multe ori n-ai timp, chef sau habar n-ai cum sa-l consiliezi pe client asa ca de la angajare incolo …e treaba clientului.
D-aia nu cred ca noi vindem oameni (sic). D-aia nu cred ca vanam capete (mi le inchipui pe colegele mele cu salbe de capete pe umar )). Cred ca, daca vrem sa fim sinceri si onesti, noi vindem informatii despre oameni. Asta e munca noastra. Cautam informatii despre oameni talentati, competenti, motivati, experimentati etc. pe care le vindem clientului. Si d-aia nu cred in taxe de succes si garantii pe nspe luni pentru client. Pentru ca astea nu sunt decat pacaleli pe care le vindem clientului, cum ca munca noastra poate continua, nevazuta, si dupa ce i-am dat informatiile.
)). Cred ca, daca vrem sa fim sinceri si onesti, noi vindem informatii despre oameni. Asta e munca noastra. Cautam informatii despre oameni talentati, competenti, motivati, experimentati etc. pe care le vindem clientului. Si d-aia nu cred in taxe de succes si garantii pe nspe luni pentru client. Pentru ca astea nu sunt decat pacaleli pe care le vindem clientului, cum ca munca noastra poate continua, nevazuta, si dupa ce i-am dat informatiile.Daca n-am plecat la plaja…
12 iulie 2007…m-am regasit " exigent si cinic" pe siteul "Ziarului finanicar", in comentariul lui Razvan Ilie (parca) de la (Aims – mai face aims recrutare de cand a plecat Madalina?).
Nici nu stiu ce sa zic. Probabil ca n-as fi aflat (atata de conectat sunt la noutati) daca noua mea colega de la Sibiu, Laura, nu ar m-ar fi intrebat cat de cinic sunt.
Citind articolul de pe site m-am simtit asa un soi de elefant batran intr-o lume de oameni care fac HR (io n-am facut niciodata), entuziasti pe ce proceduri aplica ei pe la serviciu, mandri (normal de altfel) de realizarile lor.
Ma gandesc ca daca aplicam modelul colegilor mei de generatie eram pe o plaja uitata pe undeva sau imi dadeam vreun doctorat inutil prin florenta si habar n-aveam cat de efervescenta e lumea gestionarilor de oameni…
Salutari lui Razvan, ii doresc sa ajunga la Aims cel putin la performantele Madalinei (care dintre ele, ghici ) si sa fie la fel de entuziast si acum peste vreo 10 ani, cand va avea si contul cu cel putin un zero mai mare…
) si sa fie la fel de entuziast si acum peste vreo 10 ani, cand va avea si contul cu cel putin un zero mai mare…Targul de oameni
2 iulie 2007Una dintre cele mai mari banci de date de cvuri din Romania, ejobs , lanseaza un serviciu, o facilitate noua pentru angajatori .
Acestia au posibilitatea de a face insemnari despre un anumit cv/persoana care pot deveni publice pentru marea comunitate a angajatorilor.
Un soi de recrutare la comun, un soi de barfa de angajatori, un soi de " lista neagra " a candidatilor neseriosi, un soi de adio confidentialitate ?
Criza de resurse umane din afacerile mici
30 iunie 2007Afacerile mici, cu cifre de afaceri pana in 1,000,000 de E, cu un numar de personal mai mic de 15 (afaceri ce nu se bazeaza pe organizatii extinse, cu un numar mare de oameni, cu structuri organizatorice stabile si clare, cu aparate manageriale importante) duc lipsa de oameni. firme mici de prestari servicii de contabilitate alearga dupa juniori si seniori, firmele de servicii din tehnologia informatiei se descurca din ce in ce mai greu, serviciile de resurse umane (ati vazut frizer tuns J) asemenea. Enumerarea poate continua cam in toate znele de servicii profesionalizate. Firmele care actioneaza in acest domeniu achizitioneaza greu competente specifice, cu eforturi mari; in ce priveste personalul de suport sau juniori lucruri stau cam la fel.
Criza pare grava si greu se trecut, pe de alta parte pare logica. Pe piata resurselor umane, si datorita avantului economiei din ultimii cativa ani, cererea de specialisti si de resurse umane depaseste semnificativ oferta. Prima reactie a pietei la acest fenomen a fost sa incurajeze fluctuatia dintr-o organizatie in alta, mai ales prin pachete de recompensare mai atractive. Nu rebuie sa uitam ca salariu net de inceput pentru n absolvent de facultate s-a mutat de la 100 de E in 1998 la 200 de E in 2005 si la minim 300 de E in prezent. In valoare absluta nu este o crestere semnificativa dar procentual vorbim de cifre foarte mari.
Este clar ca, in aceste conditii, specialistii prefera mai degraba, la conditii asemanatoare sau chiar sub cele oferite de afacerile mici, sa se angajeze in companii mari, cu branduri puternice, stabile. Incercam mai jos o suma de explicatii pentru aceasta alegere, unele adevarate, altele nu:
– firmele mari dau stabilitate; firmele mari dau posibilitatea dezvoltarii sigure a carierei;
- firmele mari dau siguranta; esti inconjurat de specialisti, colegi, faci parte dintr-un angrenaj care nu se “indoaie” la primul val de probleme de piata;
- atasamentul cerut explicit de firmele mari este mai mic; exista parerea ca afacerile mici impun programe de lucru extinse si drepturi de personal, in general, mai mici;
- lucrul cu un sef care nu este si proprietar al afacerii pare mai facil; proprietarul afacerii pare a avea tendinta sa impuna standarde inalte de lucru cu resurse mai putine;
- afacerile mici dau foarte rar specializare inalta; se mizeaza inca foarte mult pe omul bun la toate;
- pachetele de beneficii sau recompense indirecte sunt mai atractive in companiile mari; asta si datorita costului mai redus per unitate (cand cumperi un volum mai mare primesti reducere) si datorita intelegerii de catre managementul firmelor mari a importantei acestui fel de recompensare;
- apartanenta la un brand comunicat, recunoscut da un anumit statut foarte diferit de statutul de angajat la o firma fara brand.
Consecintele cele mai importante ale acestui fenomen pot fi:
- pachetele de recompensare mai mari pecare companiile mici sunt nevoite sa le dea ca sa “stea in piata” vor duce la o productivitate mai scazuta a acestora;
- lipsa cronica a unei persoane din schema (si asa redusa) de personal duce la lipsuri in calitate;
Cele doua concuzii, legate cu lipsa brandului puternic, pot conduce la falimentarea afacerii mici. Nu este un fenomen care nu se intampla in economiile dezvoltate (se stie ca marea majoritate a companiilor nou infintate falimenteaza in primii doi ani de la infintare) dar se pare ca in economia romaneasca , pentru prima oara se intampla acest fenomen si este cauzat in primul rand nu de lipsa de acces la tehnologii performante sau resurse financiare ci de lipsa de acces la resurse umane de calitate .
Mai putin timp petrecut intr-o companie, mai mult timp pentru un platou de cariera
24 iunie 2007In ultima vreme e evident, desi n-am date statistice , ca timpul mediu petrecut intr-o companie s-a redus semnificativ. Nu e vorba de iesit la pensie din compania la care te angajezi prima oara, e vorba de durate excesiv de scurte petrecute in cadrul unei firme. Foarte des intalnim persoane care in primii 5 ani de serviciu au schimbat cel putin 5 companii in care au lucrat.
De ce?
- pentru ca oferta de locuri de munca e ametitoare, mai ales pentru personalul la inceput de cariera; in "goana" dupa salarii mai mari saltul dintr-o firma in alta devine aproape un sport national;
- pentru ca incertitudinile privind cariera aleasa sunt din ce in ce mai multe; atasamentul fata de o anumita profesie scade sensibil si putem intalni cazuri in care o persoana inceraca 3-4 meserii in primii 5 ani de cariera; indrumarea vocationala (suna ca dracu’, da’ asa mi-a iesit) e aproape zero; efortul de educatie in domeniu pe care -l fac revistele si sieturile de specialitate e doar la suprafata;
- pentru ca sistemul public de formare e vraiste si pentru ca meseria se invata, de cele mai multe ori la locul de munca; astfel, o persoana afla daca-i place sau nu sa faca un anumit lucru doar dupa cateva luni bune de serviciu;
Aceste trei motive duc la "alungirea" carierei pe orizontala. saltul dintr-o firma in alta sau dintr-o meserie in alta nu poate duce pe termen lung la progres, daca ne referim la marea masa de angajati (exceptiile nu fac decat sa confirme regula).
Toate aceste sunt in detrimentul unei cariere in progres, pe verticala, care poate fi mult mai usor strabatuta in cadrul unei singure companii sau in cadrul unei singure meserii.
Iata de ce oferta excesiva de locuri de muca conduce si la o alienare a progresului in cariera. Pana la urma, la nivel macro , conduce la o scadere a productivitatii, cu efecte devastatoare pentru viitorul afacerilor, mai ales cele mici.
Ce se intampla pe piata de recrutare din Sibiu?
15 iunie 2007
Cateva concluzii la cald, dupa doua zile de intalniri:
- exista un corp de recruterii, 30-40, in tot orasul; tineri, educati, entuziasti, Mai putin orientati spre rezultate si mai mult spre proces, orgoliosi; se cunosc intre ei si nu exagerbeaza concurenta dintre firmele pe care le reprezinta; au o atitudine corecta, in general, fata de firmele pe care le reprezinta si fata de profesie;
- clientii, in general, sunt invatati cu serviciile de recrutare ; in general sunt mai pretentiosi decat cei din Bucuresti; selectia inca este foarte importanta;
- exista o "criza" de personal pentru muncile necalificate si muncile califcate manuale; sunt doua trei companii care gestioneaza aceasta criza si fac servicii de leasing de personal; iarasi pentru top management si management mijlociu pentru firmele mari si mai ales pentru firmele noi in piata locala solutiile sunt putine;
- medul universitar (mai ales facultatea de psihologie) este implicat destul de direct in afacerile de recrutare dar si in cele de consultanta (diagnoza ) si trainig in resurse umane;
) si trainig in resurse umane;- in piata opereaza 2 jucatori mari si alti 8-10 mai mici; isi impart o piata de aproximativ 1,000,000 E/anual (fara serviciile de leasing);
