Uite ca am indoieli…

2 aprilie 2007
Lucrez in resurse umane de 12 ani. Am fost si executiv, in mai multe randuri, am fost si consultant, am fost si trainer . Uneori am avut succes, de cele mai multe ori nu. Cred ca 70-75 la suta din proiectele mele au fost ratate. Da’ am invatat in timpul asta ca un proiect ratat nu inseamna neaparat un esec ci mai degraba inca o picatura, e drept amara, dar poate utila, in a umple un pahar al…eficientei.
 
Vorbeam in weekend cu cineva, nu spui cine, persoana importanta (pentru mine…) care imi explica cand asa ca pentru prosti, cand de-a dreptul enervat,  ca omu’ e o fiinta care nu prea e creata (mama, ce subiect s-ar putea deschide de aici…) sa fie eficienta, mai ales cand e vorba de chestia aia nasoala, munca. Na, si pentru ca trebuia sa fiu atent la condus :) ) (sunt realmente un sofer prost), m-am trezit dandu-i dreptate.
 
Si uite cum dintr-o data m-am intrebat ce am facut eu in toti acesti ani? I-am pus pe oameni sa faca ceva contra firii? (lasati-ma, macar pret de o insemnare, cu sisteme de organizatie , cultura, comportament si altele asemenea). Mi-am pierdut 14 ore pe zi (in medie) sa fac asa ceva?
 
Mi-am gasit (dupa o noapte nedormita – hai ca exagerez :) ) o explicatie. Daca tot suntem nevoiti sa muncim undeva (ca sa ne facem mai placuta sau mai usoara existenta) macar i-am ajutat pe oameni sa treaca mai eficient, mai placut, mai cu spor (cred ca asta e cuvantul bun) peste perioada neplacuta pe care trebuiau sa o petreaca "in campul muncii".
 
E o palida? consolare ? Voi reveni…


Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X