Uite ca am indoieli…
2 Aprilie 2007Lucrez in resurse umane de 12 ani. Am fost si executiv, in mai multe randuri, am fost si consultant, am fost si trainer. Uneori am avut succes, de cele mai multe ori nu. Cred ca 70-75 la suta din proiectele mele au fost ratate. Da’ am invatat in timpul asta ca un proiect ratat nu inseamna neaparat un esec ci mai degraba inca o picatura, e drept amara, dar poate utila, in a umple un pahar al…eficientei.
Vorbeam in weekend cu cineva, nu spui cine, persoana importanta (pentru mine…) care imi explica cand asa ca pentru prosti, cand de-a dreptul enervat, ca omu’ e o fiinta care nu prea e creata (mama, ce subiect s-ar putea deschide de aici…) sa fie eficienta, mai ales cand e vorba de chestia aia nasoala, munca. Na, si pentru ca trebuia sa fiu atent la condus 
) (sunt realmente un sofer prost), m-am trezit dandu-i dreptate.
) (sunt realmente un sofer prost), m-am trezit dandu-i dreptate.Si uite cum dintr-o data m-am intrebat ce am facut eu in toti acesti ani? I-am pus pe oameni sa faca ceva contra firii? (lasati-ma, macar pret de o insemnare, cu sisteme de organizatie, cultura, comportament si altele asemenea). Mi-am pierdut 14 ore pe zi (in medie) sa fac asa ceva?
Mi-am gasit (dupa o noapte nedormita – hai ca exagerez ) o explicatie. Daca tot suntem nevoiti sa muncim undeva (ca sa ne facem mai placuta sau mai usoara existenta) macar i-am ajutat pe oameni sa treaca mai eficient, mai placut, mai cu spor (cred ca asta e cuvantul bun) peste perioada neplacuta pe care trebuiau sa o petreaca "in campul muncii".
) o explicatie. Daca tot suntem nevoiti sa muncim undeva (ca sa ne facem mai placuta sau mai usoara existenta) macar i-am ajutat pe oameni sa treaca mai eficient, mai placut, mai cu spor (cred ca asta e cuvantul bun) peste perioada neplacuta pe care trebuiau sa o petreaca "in campul muncii".E o palida? consolare? Voi reveni…
