Viciul numit munca

26 aprilie 2007

Tot ceea ce in exces e viciu si nu tot ce lipseste e cumpatare . Trebuie sa gasim mai mereu calea de mijloc intre aceste extreme. Rareori reusim, asa ca ne trezim ca dormim putin, nu mai avem prieteni, avem prea multe cunostinte si numere de telefon in agenda, mancam dezordonat, despre mare credem ca e locul in care stai la soare, bem prea mult sau prea putin, stam cu cei dragi cat sa putem pune casa la punct. Vrem apartamente in centru sau case la periferie , ne ingramadim in concedii de fitze, vrem cea mai buna educatie pentru copiii nostri, masinile de clasa medie nu sunt pentru noi, facem cadouri scumpe si inutile, luam masa la restaurant din inertie,  ii facem fericiti pe oamenii de marketing prin execesul nostru de entuziasm la tot ce este scump si la moda.

Avem nevoie de bani pentru asta si de multe ori uitam cat de inutili sunt daca ne gandim la ce obtinem cu ei. Cautam disperati oportunitati de afaceri sau slujbe mai bune. Economia duduie si ne ajuta sa facem asta, ne impinge in malaxorul productivitatii si eficientei. Daca vrem mai mult nu avem decat sa facem mai mult.

Suntem o gloata de apucati care vor mai mult. Si sunt atat de putini si intelepti care stiu ca mai mult inseamna sa mai mori putin…

 
PS. Pentru cei care nu-si gasesc locul decat la birou intre 9 si 6 dupa amiaza…Stiti cate lucruri frumoase se pot intampla in timpul asta in afara celor 10 metri patrati in care ne traim treimea asta de viata…

 

 



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X