Claiant servis etatist

23 mai 2007
N-am ce face si in drum spre masa de pranz (bine, pranz de ora patru dupa amaiaza) insotesc pe cineva la Posta. Era de platiti o taxa si de cumparat un timbru . Intram intr-a o atmosfera de sauna intr-un oficiu cu doua cozi. Istet, ma uit la afisele care indicau rostul celor doua ghisee deschise. Nu sunt chiar atat de istet pentru ca scopul nostru nu era indicat pe niciunul dintre afise. Colega mea intreaba in gura mare si ii raspunde cineva de la coada 1, plictisit: La coada aialalta.
 
Ne asezam cuminti. Fara sa ii dau impresia colegei mele ca nu-mi place sa stau la coada, estimez cam la o jumatate de ora parcursul necesar. Sunt sase oameni in fata. Nu vedem pana in fata asa ca nu putem sa ne dam seama de ce "merge incet". Incep sa ma fatai, ma duc afara si fumez, mai dau niste telefoane. Ma intorc si situatia e neschimbata.A, e o schimbare. Colega mea e rosie la fata si da senzatia ca sta sa lesine. Ii propun sa ramanem cu schimbul la coada dar, ambitoasa, nu vrea. Palavragim mai mult decat in orisice sedinta. La coada cealalata se leaga prietenii. Un batranel simpatic cere lipici. I se da cu condescendenta lipici. Se intoarce dezarmat. Nu stie sa foloseasca tubul. Mi-aduc aminte de lipiciurile cu paletica de cand eram mic, deja am timp de nostalgii. Serviabila (in sfarsit vedem "in fata"), functionara se ofera sa-i lipeasca plicul. Il lipeste pe cel gol. Omul se incurca, il desface pe cel lipit si o roaga inca o data sa-l lipeasca pe cel bun. Dau sa ma ofer sa-i lipesc eu plicurile numai sa "mearga mai repede". Nu, se rezolva intre timp. Ies iarasi la tigara. Batranelul isi aseaza cu grija plicul intr-o cutie postala . Plicul cade pe jos pentru ca fundul cutiei este rupt. Ma sesizez si il indrum spre alta cutie, pe care o verific cu atentie sa fie in regula. Introducem impreuna plicul. Intre tip, un tanar transpirat ne da la o parte, deschide cutia si ia plicurile. Rade prosteste catre mine"Si asta frate n-a vazut ca cutia aialalta e defecta". Ma enervez si folosesc cuvinte grele, greu de reprodus si pe un blog. Batranelul intreaba timid: "Stiti cumva cat face pana intr-un colt mai indepartat al tarii?" "De unde sa stiu eu tataie, eu doar iau plicurile". Cu ajutorul aceleiasi game de cuvinte si ajutat si de fizic conving ca prin minune tinerelul transpirat sa se duca sa intrebe. Vine cu raspunsul, 2- 3 zile.
 
Ma intorc la coada. Colega mea nu mai are vointa, nu mai are nimic. Citesc in priviea ei ca doar vrea sa se razbune, fara sa se mai intrebe de consecinte. In fata noastra, cineva de la "Romania pitoreasca" trimite vreo 50 de colete catre multe hoteluri. Nu se poate face borderou centralizator, se face cu atentie hartie cu hartie. Oficianta greseste jumatate. Apoi sunt introduse in calculator. Cu atentie dar si cu greseli. Intr-un fel de Fox, vad eu. I se comunica domnului de la Romania pitoreasca suma de plata. Domnul, obosit si transpirat, dar cu speranta plecarii rapide spune: Sa faca oricat, nu mai conteaza. Pleaca, dar nu nainte ca functionara sa lege o discutie cu o colega ce-si scoate sosetele albe murdare si-si introduce picioarele-n papuci si sa uite suma de plata. Asa ca suma de plata a trebuit refacuta.
 
In final. Suntem fericitii numero uno la coada. Ce vreti? Sa platim taxa aia si sa luam un timbru. Cat e taxa. Nu stim, credeam ca stiti voi. Nu stiu, n-am treaba. O vad pe diriginta. Cu speranta ca intalnesc o primata o intreb: Nu stiti cumva, DOAMNA, fiti dragutza, amabila, cat e taxa? Acelasi raspuns. Daca am tine minte taxele unde am ajunge. Functionara povesteste intre timp, cam catre mine, cum a fost cu sotu’ la Udriste sa-si inmatriculeze masina, unde sunt 24 de ghisee, ca si-au luat de curand masina si a stat la coada 6 ore si n-a zis nimic. Ii zic ca e o eroina si o laud, lucreaza foarte bine. La timbru aceeasi poveste, nimeni nu stie ce valoare trebuie sa aiba. Chitanta iese la imprimanta. Intre timp aflam cat e valoarea timbrului. Chitanta sta in imprimanta, asteptand sa fie parafata si semnata.Intre timp functionara se joaca de 8 ori (pe numaratelea) sa salveze o situatie a faturilor stornate care presupune cam 8 pasi pe calculator. E insensibila la insistentele rugatoare amenintatoare ale colegei mele sa ne dea naibii chitanta si sa plecam. A opta incercare nu reuseste, se intoarce brusc spre noi, ne zambeste larg, ne da chitanta si ne multumeste ca am apelat la serviciile Postei Romane.
 
Plecam, aiuriti si obositi, oboseala tine pana in dimineata asta cand eu si colega mea ne certam din te miri ce.
 
Cred ca Posta Romana ar trebui sa indice si timpul de refacere psihica dupa o perioada de stat la coada. Pentru o ora de coada va trebuie o saptamana de concediu…
 
 


Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X