Recrutarea, alergatura dupa oameni sau informatii despre oameni?

24 iulie 2007
In jurul nostru e plin de consultanti care cauta oameni. Oamenii potriviti la locul potrivit sau la momentul potrivit. Alearga dupa talente (de cele mai multe ori nici nu stiu dupa ce aleraga). Alearga sa prinda din zbor competente utile clientului. Vaneaza oameni. Vaneaza capete. (Iacata ce meserie sportiva mai avem, alergam si vanam intr-una…).
 
Chiar asa denumit pompos si piaristic serviciul de recrutare e frustrant. Alergi, vanezi, recruter te numesti. Testezi, verifici, cauti, selectezi. Orice ai face tot clientul decide. Si decide nu asupra unei angajari ci asupra parcursului de cariera al consumatorului tau de recrutare, bietul candidat. Clientul poate lua decizii subiective, grabite. Clientul nu are sistem de mentinere , nu face integrare. Clientul poate fi neserios sau schimbator. Toate astea dau sau nu succes amaratului tau proces de recrutare. Deci, serviciul de recrutare e frustrant, n-ai tu decizia, nu poti decat sa fii un consultant al clientului, sa incerci sa-l inveti cum sa faca un parcurs de cariera cat mai bun si cat mai productiv pentru omul tau. De cele mai multe ori n-ai timp, chef sau habar n-ai cum sa-l consiliezi pe client asa ca de la angajare incolo …e  treaba clientului.
 
D-aia nu cred ca noi vindem oameni (sic). D-aia nu cred ca vanam capete (mi le inchipui pe colegele mele cu salbe de capete pe umar :) )). Cred ca, daca vrem sa fim sinceri si onesti, noi vindem informatii despre oameni. Asta e munca noastra. Cautam informatii despre oameni talentati, competenti, motivati, experimentati etc. pe care le vindem clientului. Si d-aia nu cred in taxe de succes si garantii pe nspe luni pentru client. Pentru ca astea nu sunt decat pacaleli pe care le vindem clientului, cum ca munca noastra poate continua, nevazuta, si dupa ce i-am dat informatiile.


Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X