Sa spunem adevarul: e mai greu sa angajezi un asistent manager decat un manager financiar…

1 aprilie 2007

 

Intr-o economie cu afaceri organizate preponderent piramidal, dezechilibrul cel mai important dintre cererea si oferta de pe piata fortei de munca se manifesta pentru posturile ce presupun calificare inferioara sau pentru posturile pe care pot fi angajati debutanti. Pentru posturile de management si de supervizare cat si pentru cele inalt calificate piata se pare ca s-a stabilizat si putem vorbi de un raport corect intre cerere si oferta.

Pentru cele din urma pozitii este evident ca nu poti obtine performanta daca nu lucrezi un interval de minim 1-3 ani. Astfel, pare un non sens (sau doar din pricina unei situatii de criza) sa-ti schimbi locul de munca mai devreme. Din doua motive: daca nu sunt obtinute rezultatele scontate totul pare o pierdere de timp si, in acelasi timp, recompensarea meritata vine odata cu rezultatele.

Adevaratele probleme le intimpina recruterii in momentul in care primesc provocarea de a gasi persoane potrivite pentru pozitii slab calificate. Exista o intreaga masa de manevra care poate fi folosita in aceste recrutari, dar care se dovedeste instabila, pornind de la procresul de recrutare in sine pana la perioada de integrare sau de mentinere in noua organizatie. Mirajul altor pozitii, poate platite cu 5-10 la suta mai bine, atrage indecizie si negocieri haotice cu angajatorii. Iata cateva cauze care conduc la aceasta situatie:
-         accesul foarte rapid la informatiile privind o multitudine de posturi vacante , mai ales prin explozia portalurilor de recrutare sau a siteurilor de joburi. Daca cu un timp in urma, la cafeaua de dimineata, o persoana potrivita pentru un astfel de post putea sa selecteze din presa si eventual de la cunostinte un numar de 5-10 pozitii (maxim) la care ar fi putut candida, iata ca astazi un simplu search te pune in fata a sute de astfel de pozitii vacante; tentatia, bazata pe un simplu click, de a candida la toate, este foarte mare. Lipseste astfel informarea cu privire la post si angajator, este evident ca nu poti afla, intr-un timp scurt, totul despre sute de angajatori;

-         lipsa tintelor de cariera; marea majoritate a celor aflati in aceasta posturi isi doresc un simplu job care sa le asigure un anumit nivel de venit cu care sa poate sa se inhame la sistemul (omniprezent, dar oare eficient?) de credite; o asfel de abordare este ineficienta pe termen lung, o adevarata specializare poate conduce, in timp si cu consecventa, la recompensari mult superioare fata de cele obtinute prin dezechilibrul pietei muncii (nevoia firmelor de oameni care impune cresteri mici de salarii);

-         lipsa de rabdare a recruterilor sau incapacitatea acestora de a se adapta la noua situatie. Devine evident ca o recrutare de manager financiar devine mai facila (ca timp consumat si prin obisnuinta de a aplica o procedura veche care are inca succes) decat una de asistent manager, de exemplu. Daca recruterii erau foarte bine invatati sa-si vanda foarte bine pozitiile inalte din ierarhie si sa manifeste un interes redus pe comunicarea pe pozitiile joase, trebuie din ce in ce mai mult sa se gandeasca cum sa atraga cu adevarat pe cei interesati de o astfel de pozitie. Criza ii determina pe recruteri sa treaca cu vederea si desele schimbari de joburi ale persoanelor pe care le recruteaza pentru a-si putea atinge termenele.

Din ce in ce mai mult, specialistii in resurse umane vorbesc de cautarea/vanarea (nu-mi place deloc termenul…)/gasirea talentelor. Din marea masa de oameni fara obiective de cariera precise, cu specializari aproximative oferite de sistemul educational si cu experiente minime este foarte costistor (in primul rand ca timp) sa gasesti oamenii cu vocatie (de ce sa spunem talent cand avem acest termen…)  pentru posturile vacante…

Despre solutii, intr-o insemnare viitoare…

 

 


Nu mai sunt oamenii de alta data…

27 februarie 2007
Foarte multi intreprinzatori mici sau manageri de varf in companii mari si de renume se enerveaza si "suspina" dupa piata muncii de altadata.
 
Dupa timpurile in care un loc de munca in care compaia sa-ti asigure conditii de lucru, recompensare in progres in functie de implicare si rezultate, independenta sau macar autonomie in munca era ceva dupa care merita sa alergi; era o oportunitate de viata. Se construiau cariere, se castigau bani in regim ametitor, se legau prietenii, se formau echipe. Toate astea pareau a fi pe viata…Cuvintele de ordine erau: respect pentru profesie, rezultate cat mai bune, recompensare mai ales financiara, camaraderie…
 
E adevarat ca viata personala se petrecea cat mai mult in spatiul de lucru. E adevarat ca viitorul era proiectat in functie de prezent si nu de cum ar fi putut arata el.
 
Tot adevarat este ca astfel de locuri de munca erau rare. Ele concurau cu slujbe in sistemul public (pentru descurcareti, lenesi si timizi) sau cu posturi in companii care traiau de pe o zi pe alta.
 
In felul asta a aparut un fel de mini clasa de mijloc de "varf", care a umplut soselele cu limuzine , Europa si plajle straine cu romani in concediu, cartierele de vile. Totodata a creat un val de mici intreprinzatori, care au plecat la drum cu capitalizarea ultmei slujbe precum si manageri "stiu tot", plictisiti, buni profesional dar cu "aere de vedete".
 
Ei bine, toate astea nu mai sunt decat in amintirile noastre. Tinerii absolventi , cu sau fara pregatire, ridica inflamant de mult stacheta salariilor de inceput. Recompensele indirecte si beneficile devin subiect de negocieri dure.Programul de lucru nu mai este doar un interval de timp de trecut pe un contract ci si o viitoare realitate de munca. Orele suplimentare chiar se insista sa fie platite.Masina de serviciu are mai mica importanta, telefoane mobile are toata lumea, insa durata si mai ales perioada de efectuare a concediului de odihna sunt sfinte. Din ce in ce mai des la intrebarea "Ce rezultate crezi ca vei atinge in aceasta companie?" se raspunde cu " Cat va investi compania in mine? ce perspective de cariera am?".
 
Nu e nici rau, nu e nici bine. E altfel, acest altfel cu bunele si relele lui, la care trebuie toti sa ne adaptam, sa ne procedurizam, sa facem sisteme pentru a incadra cat mai bine acest nou val de specialisti…
 
 

Cotidianul zice ca avem o cota de piata de 4,3 la suta…

23 februarie 2007
Le multumim pentru cota de piata pe care spun ei ca o avem, da’ nu o avem. E o aiureala tot articolul. Daca cotele prezentate acolo sunt de piata , ar fi trebuit sa castigam anul trecut cam 80,000 de E. Ori noi am investit peste 100,000 si nu am castigat nimic. Daca e un clasament de trafic , nu stiu ce cauta "peste noi" siteuri cu trafic la jumatate ca hromania sau ecareer.
 
 
 
 

I-am scris Andreei Puiu…

16 februarie 2007
Siteul ANOFM are peste 10,000 de locuri de munca vacante . Angajatorii sunt obligati, printr-o lege speciala, sa comunice ANOFM posturile vacante. Am ales la intamplare un post, mi s-a indicat un consultant, i-am scris:
——————————————————————————-
Stimata Andreea Puiu,
 
Ma intereseaza in mod deosebit postul de agent comercial .
 
In acest sens as vrea sa aflu la ce companie este disponibila pozitia in cauza, care sunt conditiile de selectie, care este pachetul de recompense si beneficii si cum pot face sa particip la selectia pentru acest post.
 
Va multumesc si va doresc succes in activitatea pe care o desfasurati,
.—————————————————————————————————————————–
 
Am scris pe 8 februarie. Nu am primit nici un raspuns. Voi ce credeti, o sa primesc?
 
 

Ce recrutari avem in lucru?

16 februarie 2007

Nici Adrian Stanciu nu e perfect…

12 februarie 2007
Imi place Adrian Stanciu. A dezvoltat servicii cu multa stiinta incorporata, a format profesionisti, a devenit un brand . Imi place si libertatea cu care spune lucruri neconventionale, semn ca a ajuns la un nivel de maturitate profesionala ce-i permite sa aiba realmente ceva de spus.
 
Citesc, insa, pe myjob un articol de-al lui. Citez un fragment:
 
" Paradigma clasica a managementului este orientata pe determinism si predictibilitate si cere derularea unui demers coerent prin care viziunea strategica sa fie desfasurata la nivele din ce in ce mai mici ale organizatiei, cu nivele de detaliu din ce in ce mai mari si cu orizonturi de timp din ce in ce mai scurte. "
 
Nu e fals. Nu e de neinteles. Dar…cade greu la stomac. Nici Adrian Stanciu nu e perfect, si asta ma face sa-i caut parerile si sa-i urmaresc munca pe mai departe. Nu avem nevoie de perfectiunea lui ci de parerile lui libere…

Ierarhizarea impusa a salariilor minime

6 februarie 2007

An de an aceeasi problema. Anul acesta si mai cu mot.

La inceputul fiecarui an se anunta noul salariu minim pe economie. De obicei in preajma Craciunului. Urma apoi publicarea, de obicei in luna ianuarie, a Contractului Colectiv de Munca la nivel national, cu consecinte obligatorii asupra tuturor firmelor. Bineinteles ca acesta prevad un nou salariu minim, mai mare decat cel stabilit de Guvern. Cu caracter obligatoriu. Nimeni nu stia cum s-au "razboit" patronatele, sindicatele si Guvernul. Pur si simplu apare tacticos, intr-o zi oarecare,  in Monitorul Oficial.

De ce aceasta aberatie? Simplu, Guvernul folosea salariul lui minim pe economie in calculele bugetare, asigurari sociale , indemnizatii, ajutoare sociale . Salariul celelalt minim era folosit in practica.

Anul acesta intram in randul…caror tari? Unele din Europa au coeficienti de salariu minim pe categorii de posturi altele nu. Chestie de politica sociala. Noi inventam inca o strutocamila si punem in Contractul Colectiv de Munca la nivel de tara coeficienti de ierarhizare in functie de studii.

De ce este o greseala majora?

- nu poti ierarhiza munca in functie de studii, studiile sunt element favorizant indirect al calitatii muncii si productivitatii; este o aberatie, e adevarat, practicata cu drag in comunism, da atunci era un singur patron, statul;

- tacere pe toata linia, de ce studiile superioare (880RON) se platesc dublu fata de salariul minim (440 RON)? De ce nu triplu, de ce nu 1,5? Ce consultanti, ce expertiza, ce metodologie au dus la cifrele astea?;

- de ce nu aflam niciodata cum naiba se negociaza Contractul Colectiv de Munca la nivel de tara? Sunt tare curios care sunt reprezentantii patronatelor acolo;

- nivelul de studii necesar pentru exercitarea unui post este stabilit de Clasificarea Ocupatiilor din Romania. O lucrare jumatate tradusa prost, un sfert adaptata pe birourile Ministerului Muncii, un sfert imbunatatita de functionari iesiti la pensie din fel de fel de Consilii, Organisme etc…;

De ce strutocamila? Nu este o linie clara, o viziune asupra acestei politici sociale. Nu poti sa faci asta fara sa ai un sistem educational macar coerent, daca nu performant. Nu poti sa faci asta fara o metodologie clara, de inteles, comunicata.

Asa nu poti decat sa incurci:

- barezi accesul tinerilor cu studii superioare la posturi de debut; vor fi preferati, (cu smecherii de derogare pe care le vom invata  sa le facem) cei cu studii medii; ne vom vedea pusi in situatia de a cere salariatilor sa nu recunoasca ca au studii superioare, etc;

- planurile de afaceri, mai ales pentru afacerile cu multi oameni se fac din timp, nu retroactiv, in februarie pentru tot anul; taxele suplimentare pentru unele firme sunt insemnate;

- blocheaza total dorinta companiilor de a avea sisteme de evaluare a posturilor bazata pe orice alt criteriu decat studiile; nu poti fi coerent cu criterii diferite ca asa vrea…nici macar nu stiu cine vrea cu adevarat asta;


Si totusi Bogdan…

5 februarie 2007
Am fost nominalizati la roblogfest, nus de cine, la categoria "corporate, cel mai de piar informal". Ne-am mirat, nu prea meritam sa fim acolo si ne-am speriat, suntem langa vodafone, gazetasporturilor, etc.
 
In seara asta am parcurs nominalizarile. Imi pare rau pentru Ioanitoaia sau Geambasu, imi pare foooarte rau pentru catastif  , preferatul meu e Bogdan, serios cum nu l-am crede, muncitor cum nu pare, dar de la care avem de invatat meserie.
 
Eu il votez, va astept si pe voi sa faceti la fel…

Cercetari blogdisciplinare la Universitatea Bucuresti

5 februarie 2007
Gramos a patit-o. L-a prins Melania Mandas "Vargas" Vergu-n pielea goala si l-a dat la gazeta .
 
Sefimea lui, de la Universitatea Bucuresti , s-a executat prompt si l-a convocat la o cercetare disciplinara .
 
Citez aici din blog:
 
"

UPDATE6: Cineva a venit si i-a strecurat lui Gramo pe sub usa un biletzel! Era postasul? Greu de crezut! Postasul lasa chestii la cutia de scrisori, nu ti le baga pe sub usa! :) Pe biletzel scrie:

Convocare

[]

Va solicitam sa va prezentati la sediul Rectoratului Universitatii din Bucuresti din Bd. Mihail Kogalniceanu etc., la Cabinetul d-lui Rector in data de 07.02.2007 ora 12 in vederea efectuarii unei anchete disciplinare avand ca obiect aparitia dumneavoastra intr-o postura indecenta pe site-ul Universitatii din Bucuresti.

Funny, eh? Pai daca jurnalismul facut dupa ureche are astfel de efecte, jurnalismul facut serios ar trebui sa duca la schimbarea radicala in bine a societatii, nu?

Cineva a pus intrebarea pai si, cum, nu ti-e frica? Nu prea. Probabil e vorba de inconstienta. Nu mi-a fost frica (acum vorbeste doar cetateanul Stefanov) nici cand am fost convocat in vederea unei anchete la Securitate, in 89. Nici dupa aia. Pe deasupra, mai cred si in justitie divina. :)"
 
Hai sa comentam putin, sa ne distram:
 
- Gramos nu avea cum sa apara in carne si oase pe site; poate o poza intr-o postura indecenta;
 
- Este Gramos administrator de site sa decida ce poze intra si ce poze nu intra pe site?
 
- Avem naibii o meserie injurata de toata lumea (noi astia cu resursele umane). Suntem birocrati, facem acte cum vrea legea, ne uitam la forma ca altfel pierdem procesul. In acest caz aia de la senat o sa-l frece cu Statutul nu stiu care si o sa invoce imoralitatea, indecenta, etc..Aparute, ele, in pielea goala , pe un blog cat se poate de personal. Bai, dar nimic nu ne opreste pe noi astia care avem meseria asta sa judecam rostul unei astfel de cercetari disciplinare. Un profesor de filosofie e indreptat de o cercetare disciplinara? Ii putem omului astuia sa ii poruncim cum sa judece in viata lui particulara ? "Linkul" de pe siteul Universitatii catre blogul personal face tocmai legatura asta invizibila, inre profesie si viata particulara . A incalcat omul asta vreo lege? Sa nu-mi ziceti de statut, ca ala poate fi interpretat in functie de situatie, stim cu totii cei care am facut un astfel de statut la viata noastra ca asa e…
 
Linkul ala a "vexat-o" pe Melania. Atat de tare incat a "furat" pozele si le-a dat la gazeta. Pe Melania care nu mai pridideste de enspe mii de ani incoace sa proslaveasca virtutile invatamantului comunist versus nenorocirea capitalista care ni se intampla. Si Melania i-a facut pe oamenii aia de la rectorat sa-l convoace pe bietul om la o cercetare disciplinara.
 
Gramos, da-i naibii in judecata, au intrat cu bocancii in viata ta particulara fara sa-i inviti…
 
PS Apropos, ma enerveaza nudistii de nu mai pot. Da’ e treaba lor, Melania…

<!–

–>


Ete ca suntem nominalizati…

4 februarie 2007
…la RoBlogFest , la categoria "cel mai bun blog de companie , cel mai de piar informal". Habar n-am cine a facut nominalizarea asta, ii multumim frumos da’ nu credem ca suntem demni de compania de acolo, suntem doar niste bebelusi in domeniu…
 
Na, de acum incolo o sa luam si noi chestia asta in serios…

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X